Sistemul nervos „simpatic” și alte insulte ontologice

„Ceea ce nu te omoară... te torturează permanent.”
— para-Nietzscheanism aplicat sistemului nervos uman

Cristina Gherghel: De la neurodivergență la metafizică și facturi – Anatomia unei minți filozofice

Înainte de a te aventura în abisul gândirii mele

Dacă mă cunoști, știi că mă aprofundez des în abstracțiuni filozofice, dar de data asta, am o poveste cât se poate de concretă. Am petrecut trei ore chinuitoare, în picioare (spatele meu, o victimă a gravitației, protestează încă), încercând să detaliez o descriere impecabilă despre mine pentru acest (relativ nou) blog filozofic.

Și, exact când credeam că am terminat capodopera, am descoperit că, surpriză, există deja o secțiune „Despre autor” în meniu. Apasă să vezi.

O ironie demnă de o dramă absurdă, nu crezi?

În loc să șterg aceste rânduri dense rău de tot (spune AI) și să mă prăbușesc pe podea – că pe scaun nu pot – am decis să adaug la calvar această introducere.

Băi, și după ce m-am certat cu AI-uri că n-au vrut să scrie cum le-am cerut, acum mă gândesc: oare s-a meritat? Oare trebuie să mă întorc la fizioterapeut? Of!

A, nu știi despre ce vorbesc? 

Păi cine știe? Eu nu. Dar am scris aici: https://pentrucamerita.blogspot.com/2025/07/trateaza-hernia-de-disc-fara-operatie-Kinetera-Iasi.html

---

Identitate, cercetare și poziționare filosofică

Sunt Cristina Gherghel, autoarea a numeroase bloguri și lucrări care investighează comportamentul uman dintr-o perspectivă filosofică, neurodezvoltațională, ontologică și existențială. 

Scrisul meu este o formă de cercetare aplicată și introspecție radicală, situată la intersecția dintre psihologie critică, neuropsihologie, fenomenologie, metafizică și teologie negativă. 

Nu separ dimensiunea trăită de cea analitică, ci le articulez într-un model propriu, dezvoltat din observație directă, experiență interioară și analiză comparativă.

---

Neurodivergență cercetată

Îmi exprim poziția nu doar prin cercetare riguroasă, ci și din perspectiva unor condiții neurodivergente și existențiale — unele încă neasumate de literatura clinică:

• afantazie multisenzorială (totală/globală)

• asenzorie

• anauralie

• anhedonie

• asexualitate

• C-PTSD (tulburare de stres posttraumatic complex)

• și altele

Am detaliat aceste condiții și efectele lor de durată în cadrul mai multor platforme, unde discut impactul pe termen lung al abuzului sistemic, relațional și ontologic asupra arhitecturii psihice și existențiale a individului.

---

Aria de specializare

Sunt cercetătoare și specialistă în forme complexe de abuz — vizibile sau invizibile clinic — precum:

• abuz narcisic

• abuz verbal și emoțional

• abuz psihopatic

• abuz sadic

• abuz panthropic

Experiență și expertiză în:

• dereglări hormonale, aparat reproductiv feminin, endometrioză, menopauză

• tulburări de personalitate (Cluster B, A, C)

• schizotipie, Dark Tetrad, Dark Triad

• alte disfuncții ale psihicului și ale raportării la realitate

---

Termeni creați, concepte și model propriu

Modelele diagnostice actuale sunt insuficiente pentru a explica realitatea trăită de ființele aneurotimice — un termen pe care l-am introdus pentru a desemna spectrul care include:

• afantazia

• asenzoria

• anauralia

• anhedonia

• asexualitatea

Acestea sunt forme de funcționare cognitive și senzoriale radical diferite, non-simulative, imposibil de înțeles prin grilele actuale ale afectivității standardizate.

Combinația dintre neurodivergență, abuz ontologic și dezumanizare relațională nu poate fi înțeleasă decât printr-o perspectivă integrativă, care implică analiza comparativă, fenomenologia trăirii și o critică radicală a modelelor clinice reductive.

De aceea, dezvolt un model propriu de analiză, multidisciplinar, comparativ și critic, care explorează diferențele și corelațiile dintre aceste condiții și:

• trauma precoce

• trauma existențială

• trauma intergenerațională

• abuzul de fond ontologic

• persecutarea egoului

• arelaționalitatea

• instrumentalizarea ființei în contexte de relaționalitate negativă și dezumanizare instituționalizată

Printre conceptele originale pe care le-am introdus în discursul interdisciplinar se numără:

• spectrul aneurotimiei

• asenzoria

• abuzul panthropic

• arelaționalitatea

• gândirea Schrödinger

Acești termeni denumesc fenomene ale structurii umane și ale deteriorării sinelui în contexte psihosociale invizibile și necartografiate clinic.

---

Proiecte și platforme de cercetare

Am explorat în profunzime afantazia în cadrul proiectului:
🔹 aphantasiasauafantazia.blogspot.com

și într-o carte:
📘 Afantazia – Minte oarbă: Spectrul imaginației, vizualizare întreruptă sau fără puteri supranaturale

Scriu și cercetez constant pe următoarele bloguri:
🔹 panthropicabuse.blogspot.com
🔹 asensoria.blogspot.com
🔹 cristinagherghelvita.blogspot.com
🔹 cristinagherghelresearch.blogspot.com
🔹 cristinagherghelvox.blogspot.com
🔹 neurodivergentasitrauma.blogspot.com
🔹 pentrucamerita.blogspot.com

---

Filosofie aplicată, nu eseistică decorativă

Scrisul meu nu este nici ficțiune, nici confesiune, nici eseistică decorativă.
Este investigație filosofică, articulată prin propria corporalitate neuroatipică, transpusă în model analitic și epistemologic.
Este o filosofie a derealizării, o psihologie a abuzului ontologic și o fenomenologie a supraviețuirii fără simulare.

---

În loc de concluzie

Dar, pe alocuri, și din când în când, voi face haz de necaz —
chiar dacă în 2025 gândesc mai mult ca Cioran, decât ca Dalai Lama.

Filozofie cu s sau cu z? Diferența nu e în ortografie, ci în felul în care suporți contradicția.

---

Filosofie (cu s de la supraviețuire): De ce trebuie să-mi cumperi cărțile 

Așadar, ajungem la dilema fundamentală: evident că trebuie să te seduc intelectual spre cărțile mele. Căci altfel, cum îmi finanțez introspecția radicală și explorarea conceptelor originale? 

Spațiul mental e gratuit, dar facturile... mai puțin. Filozofia nu pune pâine pe masă; îți oferă doar o crudă analiză a motivelor pentru care ești falit. 

La naiba cu gândirea Schrödinger și spectrul aneurotimiei. Nici o secundă nu pot scăpa de realitate!

• Cărțile mele în limba engleză, te așteaptă aici: amazon.com/author/cristinagherghel
• Cărțile electronice în română sunt aici: Google Play (apasă) 

Mulțumesc pentru interesul tău și sprijinul acordat muncii mele! 

Anatomia unei răni care gândește

Există o intuiție pe care niciun sistem filozofic nu a reușit să o neutralizeze: faptul că a fi conștient nu este o formă de evoluție, ci o formă de suferință organizată. Ne naștem în confuzie, dar devenim conștienți prin ruptură. Conștiința nu este dar, nici accident, ci o rană care a învățat să nu se închidă, ci să se ordoneze. O discontinuitate care, în loc să se cicatrizeze, s-a metamorfozat în aparat reflexiv. 

A numi conștiința o „rană organizată” nu este o metaforă poetică, ci o descriere ontologică. E o afirmație despre natura conștiinței ca spațiu intermediar între biologie și gândire, între carne și sens, între simțire și formă. În loc să se vindece, ruptura se reconfigurează. Nu pentru a deveni mai funcțională, ci pentru a deveni suportabilă. Astfel apar teoriile. Nu ca produs al curiozității, ci ca formă de supraviețuire intelectuală. Teoria este modul în care suferința cronică devine lizibilă.

Această viziune are rădăcini în tradiții filosofice diverse. Jean-Paul Sartre, în L’être et le néant, scrie despre conștiință ca o „neantizare” – o absență în mijlocul ființei, un gol care gândește. Pentru Sartre, omul nu este definit de ceea ce este, ci de distanța conștientă dintre el și sine – o distanță care generează angoasă. Jacques Lacan, la rândul lui, definește subiectul uman printr-o lipsă constitutivă. Eul nu este niciodată complet, ci format în și prin goluri simbolice, într-un limbaj care nu aparține subiectului, ci îl determină. Conștiința, în acest sens, este efectul unei castrări inițiale – o formă de pierdere care organizează psihicul.

La polul liric și metafizic, Emil Cioran refuză ideea progresului și a eliberării prin gândire. Pentru el, conștiința este o catastrofă: „conștiința este luxul nefericirii”. În Pe culmile disperării, Cioran nu lasă loc reconcilierii. A deveni conștient înseamnă a te despărți definitiv de natură, de simplitate, de somnul fericit al materiei. Este o condamnare la luciditate, nu un premiu pentru evoluție.

Dar poate cea mai gravă afirmație rămâne aceasta: că toate aceste teorii, indiferent de cât de abstracte sau riguroase sunt, nu sunt altceva decât moduri prin care rana inițială a învățat să se susțină pe sine. Nu să se înțeleagă. Nu să se vindece. Ci să nu se dezintegreze. Gândirea umană, în această lumină, nu este triumful speciei, ci organizarea durerii în forme coerente.

Această rană organizată devine, prin repetiție și abstracție, ceva asemănător cu ordinea. Ordinea înseamnă că durerea a învățat să nu mai sângereze spontan. Să se exprime în concepte, în teorii, în sisteme simbolice. Că eul, așa cum îl înțelegem, nu este un nucleu interior stabil, ci rezultatul unei încercări constante de a acoperi, de a structura, de a explica absența.

Friedrich Nietzsche a scris că „numai ceea ce nu încetează să doară poate deveni adevăr”. Adevărul este deci ceea ce nu se poate elimina, ci doar transfigura. Teoria este această transfigurare. Conștiința nu caută sens. Conștiința este mecanismul prin care insuportabilul devine formulabil.

Și astfel, ceea ce numim „subiect” nu este un dat, ci o construcție care nu a apărut din plenitudine, ci din criză. Subiectul este rezultatul unei organizări a lipsei. O formă de viață care s-a constituit nu pentru că a știut cine este, ci pentru că nu a putut suporta să nu știe.

Aceasta este conștiința: o rană care a învățat să gândească.

---

Sunt Cristina Gherghel, autoarea a numeroase bloguri și cărți dedicate comportamentului uman, traumei, abuzului, psihologiei și sănătății mintale. Îmi exprim punctul de vedere nu doar din cercetare riguroasă, ci și din experiență proprie, trăind cu multiple forme de neurodivergență (și condiții adiacente):

• afantazie multisenzorială (totală sau globală)
• asenzorie
• anauralie
• anhedonie
• asexualitate
• C-PTSD (tulburare de stres posttraumatic complex)
• și altele

Am descris mai detaliat această experiență personală în pagina dedicată Despre autor, unde abordez impactul pe termen lung al abuzului sistemic și relațional asupra arhitecturii psihice.

Am explorat în profunzime tema afantaziei în cadrul unui proiect dedicat: https://aphantasiasauafantazia.blogspot.com, precum și într-o lucrare extinsă publicată electronic: Afantazia – Minte oarbă: Spectrul imaginației, vizualizare întreruptă sau fără puteri supranaturale.

Condițiile descrise aici — afantazia, asenzoria, anauralia, anhedonia, asexualitatea — sunt insuficient înțelese în literatura de specialitate. Explicațiile curente despre cauzele lor sunt adesea inconsistente cu modul în care ele se manifestă în realitatea trăită.
Acesta este motivul pentru care dezvolt un model propriu, bazat pe observație și cercetare comparativă, care analizează diferențele și comorbiditățile dintre aceste condiții neurodivergente și legătura lor cu traumele precoce, cu abuzul de fond ontologic și cu formele subtile de instrumentalizare a sinelui.

Articolul de față face parte dintr-un demers mai amplu, aflat în curs, care își propune să diferențieze clar între aceste condiții — nu doar ca definiții clinice, ci ca experiențe trăite, cu impact profund asupra gândirii, relaționării, percepției și construcției identitare.

Descoperă cărțile mele pe Amazon și Google Play!

• Lucrările mele în limba engleză, semnate Cristina Gherghel, te așteaptă aici: amazon.com/author/cristinagherghel
• Cărțile semnate Cristina G. pot fi găsite accesând: amzn.to/3Ff54OL
• Cărți electronice pe Google Play (apasă)

Mulțumesc pentru interesul tău și sprijinul acordat muncii mele!