Această viziune are rădăcini în tradiții filosofice diverse. Jean-Paul Sartre, în L’être et le néant, scrie despre conștiință ca o „neantizare” – o absență în mijlocul ființei, un gol care gândește. Pentru Sartre, omul nu este definit de ceea ce este, ci de distanța conștientă dintre el și sine – o distanță care generează angoasă. Jacques Lacan, la rândul lui, definește subiectul uman printr-o lipsă constitutivă. Eul nu este niciodată complet, ci format în și prin goluri simbolice, într-un limbaj care nu aparține subiectului, ci îl determină. Conștiința, în acest sens, este efectul unei castrări inițiale – o formă de pierdere care organizează psihicul.
La polul liric și metafizic, Emil Cioran refuză ideea progresului și a eliberării prin gândire. Pentru el, conștiința este o catastrofă: „conștiința este luxul nefericirii”. În Pe culmile disperării, Cioran nu lasă loc reconcilierii. A deveni conștient înseamnă a te despărți definitiv de natură, de simplitate, de somnul fericit al materiei. Este o condamnare la luciditate, nu un premiu pentru evoluție.
Dar poate cea mai gravă afirmație rămâne aceasta: că toate aceste teorii, indiferent de cât de abstracte sau riguroase sunt, nu sunt altceva decât moduri prin care rana inițială a învățat să se susțină pe sine. Nu să se înțeleagă. Nu să se vindece. Ci să nu se dezintegreze. Gândirea umană, în această lumină, nu este triumful speciei, ci organizarea durerii în forme coerente.
Această rană organizată devine, prin repetiție și abstracție, ceva asemănător cu ordinea. Ordinea înseamnă că durerea a învățat să nu mai sângereze spontan. Să se exprime în concepte, în teorii, în sisteme simbolice. Că eul, așa cum îl înțelegem, nu este un nucleu interior stabil, ci rezultatul unei încercări constante de a acoperi, de a structura, de a explica absența.
Friedrich Nietzsche a scris că „numai ceea ce nu încetează să doară poate deveni adevăr”. Adevărul este deci ceea ce nu se poate elimina, ci doar transfigura. Teoria este această transfigurare. Conștiința nu caută sens. Conștiința este mecanismul prin care insuportabilul devine formulabil.
Și astfel, ceea ce numim „subiect” nu este un dat, ci o construcție care nu a apărut din plenitudine, ci din criză. Subiectul este rezultatul unei organizări a lipsei. O formă de viață care s-a constituit nu pentru că a știut cine este, ci pentru că nu a putut suporta să nu știe.
Aceasta este conștiința: o rană care a învățat să gândească.
Sunt Cristina Gherghel, autoarea a numeroase bloguri și cărți dedicate comportamentului uman, traumei, abuzului, psihologiei și sănătății mintale. Îmi exprim punctul de vedere nu doar din cercetare riguroasă, ci și din experiență proprie, trăind cu multiple forme de neurodivergență (și condiții adiacente):
- afantazie multisenzorială (totală sau globală)
- asenzorie
- anauralie
- anhedonie
- asexualitate
- C-PTSD (tulburare de stres posttraumatic complex)
- și altele
Am descris mai detaliat această experiență personală în pagina dedicată Despre autor, unde abordez impactul pe termen lung al abuzului sistemic și relațional asupra arhitecturii psihice.
Am explorat în profunzime tema afantaziei în cadrul unui proiect dedicat: https://aphantasiasauafantazia.blogspot.com, precum și într-o lucrare extinsă publicată electronic: Afantazia – Minte oarbă: Spectrul imaginației, vizualizare întreruptă sau fără puteri supranaturale.
Condițiile descrise aici — afantazia, asenzoria, anauralia, anhedonia, asexualitatea — sunt insuficient înțelese în literatura de specialitate. Explicațiile curente despre cauzele lor sunt adesea inconsistente cu modul în care ele se manifestă în realitatea trăită.
Acesta este motivul pentru care dezvolt un model propriu, bazat pe observație și cercetare comparativă, care analizează diferențele și comorbiditățile dintre aceste condiții neurodivergente și legătura lor cu traumele precoce, cu abuzul de fond ontologic și cu formele subtile de instrumentalizare a sinelui.
Articolul de față face parte dintr-un demers mai amplu, aflat în curs, care își propune să diferențieze clar între aceste condiții — nu doar ca definiții clinice, ci ca experiențe trăite, cu impact profund asupra gândirii, relaționării, percepției și construcției identitare.
Descoperă cărțile mele pe Amazon și Google Play!
- Lucrările mele în limba engleză, semnate Cristina Gherghel, te așteaptă aici: amazon.com/author/cristinagherghel
- Cărțile semnate Cristina G. pot fi găsite accesând: amzn.to/3Ff54OL
- Cărți electronice pe Google Play (apasă)
Mulțumesc pentru interesul tău și sprijinul acordat muncii mele!
